Ne-am intalnit seara, dupa serviciu, la terenul unde ne antrenam de obicei pentru a ne imbarca in ceea ce avea sa fie cea mai lunga deplasare a unei echipe de fotbal american din istoria autohtona a acestui sport si totodata una dintre cele mai deosebite experiente cu care ne vom intalni in vietile noastre.
Aveam sa pornim spre Budapesta cu autocarul, iar de acolo urma sa luam avionul catre Mexico City, via Amsterdam. Drumul a trecut destul de rapid pentru ca entuziasmul pentru necunoscut era mare. Unii aveau experienta calatoriilor cu avionul, dar altii aveau sa zboare pentru prima oara. Ne-au crezut pe cuvant ca e absolut normal ca avionul sa zboare putin inclinat spre dreapta si ca n-are nicio legatura cu numarul de kilograre dispuse inegal pe scaune.
Pentru ca aveam legatura spre Mexic abia peste 5 ore si ceva, cativa dintre noi am iesit sa vedem cum arata capitala Olandei. Aer curat, prajituri bune si oameni relaxati, insa tot nu-s lamurit cu o treaba: nu mi-am dat seama care-i carosabilul si care-i trotuarul! Stiu ca nici la noi soferii nu le prea deosebesc, mai ales cand parcheaza, dar acolo era la nivel de arta ! Masinile umblau peste tot, oamenii la fel si avand in vedere ca in zona aia s-au legalizat plantele "medicinale" cred ca seara-i haos rau!
No..inapoi rapid sa nu pierdem avionul !
La aeroport era o coada de filmau olandezii cu telefonaele si injurau printre dinti. Mare noroc ca printre noi se afla cineva care a fost dispus sa puna interesele grupului mai presus decat omenia lui si a modificat putin configuratia delimitatoarelor care conduceau pasagerii catre controlul pasapoartelor. Astfel am ajuns cu totii in fata si am prins legatura catre America. Daca nu era acest erou care prefera sa ramana anonim, probabil am fi ramas in Amsterdam si ne-am fi uitat iar pe noapte la Super Bowl. Nu era o optiune !
Dupa alte 9-10 ore, aterizam in Mexico City! Am fost primiti ca niste vedete (ce si suntem) de catre localnicii care se inghesuiau sa faca poze cu telefoanele si tabletele. De altfel senzatia ca lumea cam intoarce capul dupa noi a persistat pe toata durata sederii acolo. Sper numai sa fi fost motive bune :)
Ne-am urcat in autocar si dupa inca vreo 2 ore eram ajunsi la cazare. Doamne-ti multam !! Ni s-a parut ca s-a uitat un pic dubios tipul de la receptie atunci cand l-am intrebat de parola de WiFi, dar am zis sa urcam sa ne spalam si sa luam rapid somn ca eram deja de o groaza de timp pe drum. In camera - surpriza ! Flo n-avea unde sa isi puna hainele pentru ca nu exista dulap ! De altfel lipseau mai multe lucuri importante pentru noi, cel mai important dintre ele fiind caldura! Se pare ca in Mexic, pentru ca in 11 din cele 12 luni ale anului mori de cald, nu exista calorifere ! Noi am fost suficient de "norocosi" sa ajungem acolo fix in perioada in care era cel mai frig.
Nu-i nimic! Am schimbat cazarea, WiFi, apa calda, tot ce trebuie (mai putin caldura).
In urmatoarea zi s-au tras la sorti si grupele, chiar la Universitatea Anahuac, cei care aveau sa fie gazdele majoritatii meciurilor. Din grupa noastra au facut parte Columbienii de la Titanes Cali, brazilienii de la Belo Horizonte GET Eagles, o alta echipa braziliana, Paulinia Mavericks, dar si mexicanii de la Leones Anahuac. Era timpul sa ne concentram la meciuri.
Multa lume ne atrage atentia ca player-ul folosit pentru redarea emisiunilor radio-ului nostru se blocheaza uneori. Cauzele pot fi diverse (browser-ul folosit, versiunea sa, etc), iar solutia cea mai simpla este sa downloadati fisierul audio in format mp3.
Butonul de download este adesea neobservat, dar el e prezent ! Iata si dovada:
Emisiunea a ajuns deja la cea de-a doisprezecea editie, iar daca ati ratat vreuna, mai jos gasiti link-uri catre fiecare dintre ele:
S-a dus si etapa a doua a Campionatului National de Fotbal American 2014!
Cluj Crusaders s-a deplasat la Timisoara in vederea disputarii meciului impotriva echipei locale.
De fapt impotriva celor doua echipe care si-au reunit si in acest an fortele in lupta lor catre succes. Este vorba despre Timisoara 89ers si Resita Locomotives, echipe care se antreneaza impreuna de doi ani.
Am pornit, ca de obicei, in ziua precedenta si am inoptat in orasul de pe Bega. Lung drum, abia astept sa fie gata toate autostrazile ! Ne-am comandat si pizza, dar n-am mai apucat la ele pentru ca cineva, nu dam nume (Kun Robi #89, com. Apahida, jud Cluj tel:0741533xxx), le-a terminat in timp record !
Despre meci, ce sa zic, am pornit amortiti, s-a si vazut din scorul la pauza, 14-0 pentru 89ers, diferenta datorandu-se in mare parte defensivei timisorene care a speculat greselile "cruciatilor" din momentele cheie si a oferit mingea ofensivei foarte aproape de end-zone-ul nostru.
In a doua repriza am intrat pe teren parca alti oameni, dar din pacate n-am reusit sa intoarcem jocul, tabela aratand la final 14-8.
Dupa meci, clujenii s-au deplasat catre tribuna timisoreana si au salutat suporterii aflati la meci, iar apoi si-au aplaudat proprii fani care au facut deplasarea in Banat. Au facut si poze cu adversarii, si-au strans si mainile, pentru ca asa cum spunea si quarterback-ul celor de la 89ers intr-un articol in presa locala, e vorba despre fair play.
De fapt, Mihai, s-o spunem pe-aia dreapta, este vorba de mai mult decat fair play. Este vorba despre caractere! In momentele de genul acesta, cand echipa pierde, cand frustrarile ies la iveala, se vad caracterele. N-au fost priviri dusmanoase din partea invinsilor, n-au fost injurii la adresa arbitrilor si nici macar nu le-a fost aplicat un cap in gura vreunuia dintre ei, chiar daca au existat inexactitati in deciziile luate.
E usor sa vorbesti despre fair play atunci cand castigi. Mai greu e sa-ti mentii mintea limpede atunci cand pierzi, iar clujenii au dovedit duminica (a cata oara?) ca au coloana vertebrala. Am tinut capetele sus, am zambit si am dat mana cu fiecare dintre voi la sfarsit, nevrand sa va stricam bucuria pe care ati obtinut-o prin munca voastra.
Una peste alta, ambele echipe au invatat ceva (sper) in aceasta etapa. Pentru noi, a fost un dus rece venit, zic eu, la timp. E bine ca nu s-a intamplat in fazele eliminatorii si ca nu ne-am trezit prea tarziu. Partea rea e ca nu vom mai avea niciun meci pe teren propriu in acest sezon. Vom juca peste doua saptamani la Baia Mare, iar apoi in semifinale la Bucuresti insa vom fi mult mai motivati.
Este prima victorie din istoria celor din timisoara impotriva noastra si vreau sa-i felicit inca o data pentru reusita !
Sub deviza "niciodata nu-i prea tarziu" vine si postarea despre evenimentul lunii noiembrie, Crusaders Awards 2013 !
Spectacolul a constat in trei reprize de muzica live, concert sustinut de trupa FULLBACK, decernarea premiilor si licitatia jucatorilor, totul petrecandu-se in centrul Clujului, mai exact in Irish & Music Pub.
Dupa cum probabil stiti deja, in fiecare an, CS Cluj Crusaders isi premiaza sportivii pentru performante, daruire si conduita. Astfel, cei mai merituosi dintre cei merituosi primesc distinctii impartite pe mai multe categorii. Nici anul acesta n-a fost diferit, acordandu-se premii pentru 8 categorii, membrii clubului avand cate un vot pentru fiecare dintre ele.
Sa eliminam suspansul si sa dam lumii lista castigatorilor:
Powerlifter of the Year - Ion Schiopu
Rookie of the Year - Tim Maman
Most Improved Player - Radu Pop
Ironman - Calin Ciupei
Lineman of the Year - Ovidiu Sonea
Offensive Player of the Year - Paul Cirja
Defensive Player of the Year - Marius Chesovan
MVP 2013 - Sandu Oltean
Premiu special pentru toata activitatea si sprijinul acordat echipei a primit si Alex Bradea. Multumim Alex, esti o enciclopedie ambulanta, sa stii!
De asemenea, un premiu din partea echipei a primit si antrenorul nostru, Rafa Ruiz ! Thanks for everything, coach ! You really really deserve it !
Felicitari castigatorilor si felicitari familiei Oltean pentru o gena sportiva cum rar ti-i dat sa vezi !
Revenind la partea artistica a serii, fondul sonor a fost asigurat de trupa FULLBACK, care s-a reunit pentru acest eveniment in urmatoarea formula: Sorin Beldean (clapa), Rares Serban (chitara solo), Bogdy Mosutiu (tobe), Andi Ghircoias (bass) si subsemnatul, Dorin Pop (voce si bass). Au mai fost alaturi de noi cativa invitati de marca: LD Denise (voce), lyonezul Jérémy David (saxofon), Baciu (tobe) si Mike McMike (voce).
A urmat apoi momentul in care ne-am scos la "vanzare" cinci dintre cei mai curajosi jucatori. Sigur, curajul a
durat pana cand au urcat pe scena pentru ca ii simteam pe majoritatea cum tremura (la propriu). Au mai stat ei in fata unor grupuri mai mari de oameni, pe Cluj Arena spre exemplu, atunci cand s-au strans ~1000 de spectatori sa asiste la meci, dar de data asta era diferit. Era ceva mai putina lume, in jur de 200 dupa masuratorile mele ochiometrice confirmate mai apoi si de numaratoarea biletelor, insa atmosfera era alta pentru ca majoritatea avea cate ceva "la bord", iar glumele si misto-urile "curgeau" natural.
Primul? Mike ! Fostul profesor de istorie de la Liceul "G. Cosbuc", materie predata in limba germana, desigur, actual detinator de afacere prospera in domeniul alimentelor bio (cu stand la Auchan inca, nu oricum) si devenit acum jucator de fotbal american. Pe el n-a fost asa greu sa-l dam, avand in vedere CV-ul sau impresionant. Asadar, l-a castigat, n-o sa va vina sa credeti, exact sotia lui ! Frumoasa domana McGregor a scos din buzunar peste 100 de lei ca sa si-l adjudece si sa mearga impreuna la o cina romantica oferita de partenerul nostru pentru acest eveniment, Burger Lounge. Sunt convins ca povestile despre traci si perioada interbelica au mers bine asortate cu doi hamburgeri ! Sa va fie de bine dragilor, trecem mai departe !
A urmat Jérémy, maestru al saxofonului si student la medicina in anul 4 ! Imbracat la patru ace, cu emotiile deja risipite, pentru ca va povesteam mai devreme ca a si dat recital, monsieur David a convins usor publicul ca merita luat acasa si pus in rama. Asa s-a si intamplat, pentru el licitandu-se frenetic, insa la final a existat doar o singura castigatoare !
Urmatorul pe lista, Clau "Killer" Dinescu ! Recuperatorul de fumble-uri si unul dintre stalpii liniei ofensive, Clau a incercat sa convinga asistenta cu aptitudinile sale de "mutant". Pledoaria sa a sunat cam asa "Car mobila, car dulapuri, luati-ma !". Si l-au luat ! Va vine sa credeti sau nu, in public era un cuplu care se va casatori in curand si care chiar va avea nevoie de abilitatile lui Clau de a muta obiecte cu greutate din loc, abilitati dobandite nu oriunde, ci pe plaiuri Borsene !
S-a dus si Killer, au mai ramas doi. Tim Maman, unul dintre preferatii crainicului de pe Cluj Arena, si el student la medicina, instructor de ski jet
si pilot de barci de mare viteza ! Cantecul sau preferat este binecunoscutul slagar "Iepuras coconas" pe care l-a si interpretat fara (prea multe) greseli, dar pun pariu ca nici voi nu-i stiti nici macar primele doua strofe ! De parca n-a fost de-ajuns sa cucereasca publicul prin talentul sau muzical, Tim al nostru s-a gandit sa pluseze si sa-si arate fizicul impresionant, incercand astfel sa asigure bugetul clubului pentru urmatorii 15 ani ! Orbite de pectoralii expusi, domnisoarele n-au mai tinut cont de limitele autoimpuse si au inceput sa arunce cu banii, astfel cota jucatorului "bubuind"! L-a castigat Clémentine, dar probabil realizand ca i s-au dus toti banii din bursa, a dat "vina" pe Elliane si l-au luat acasa amandoua. Tim ! You lucky guy !!
Ultimul, insa nu cel din urma, Zitz ! Marturisesc ca nu stiam cum sa-l pun in valoare, pentru ca era cel mai recent venit la echipa dintre cei de pe scena, dar s-a descurcat. De fapt s-a descurcat atat de bine incat licitau pe el atat domnisoare cat si domnisori, iar fericitul "proprietar" a devenit colegul Szilard ! Felicitari Szili, do your thing !
S-a intamplat sa preia Jérémy licitatia de aici si sa ma scoata si pe mine in fata. N-o sa insist prea mult pentru ca eu scriu articolul si pentru ca asa vreau eu, na ! Tot ce pot sa spun e ca, spre surprinderea mea, a dat cineva bani si pe mine ! Multumesc frumos (o primit si Soso de la Intre Lacuri fara numar) !
Una peste alta, evenimentul a fost unul de real succes, atat pentru club cat si pentru oamenii care au ales sa-si petreaca seara alaturi de noi.
Euforia s-a mai domolit, muschii s-au mai relaxat, a venit timpul sa gandim la rece !
N-am postat mare lucru despre acest campionat pe blog pentru ca m-am ocupat in ultima perioada mai mult de site-ul oficial al echipei, acolo unde am scris cateva articole pe care va invit sa le rasfoiti AICI.
Totusi voi puncta cateva lucruri, pentru ca aici pot sa fiu subiectiv si sa-mi exprim propriile convingeri.
Weekend-ul care tocmai a trecut a lasat in urma sa noi standarde in ceea ce priveste organizarea unui meci:
partidele s-au disputat pe al doilea stadion ca dimensiune din tara si cu cel mai mare numar de spectatori inregistrat pana la aceasta ora la un joc de fotbal american in Romania.
s-a scris despre eveniment atat in presa nationala cat si in cea internationala.
imnul de stat a fost interpretat de catre Fanfara Militară a Diviziei 4 Infanterie “Gemina”.
s-au pregatit momente speciale in pauzele celor doua meciuri, multumita prietenilor de la Virtvs Antiqva si Madness UMF.
s-a comentat live de la statia de amplificare a stadionului fiecare faza de pe teren, pentru ca publicul sa se familiarizeze cat mai rapid cu sportul.
arbitrii au purtat microfoane wireless pentru a comunica deciziile direct spectatorilor.
live stream pentru cei care nu au putut ajunge la stadion
s-au implicat tineri voluntari care au stat langa noi doua zile si s-au straduit ca totul sa iasa bine.
au ales sa ni se alature si sa ne sprijine in organizarea acestui eveniment 14 parteneri pe care ii voi enumera si in acest articol pentru ca merita !
s-a sustinut lupta impotriva cancerului infantil cu ajutorul celor de la Little People Romaia. Cativa copii au trait pe propria piele experienta unei finale nationale, fiind "luati in primire" chiar de catre capitanii echipei din Cluj si implicati in tot ceea ce inseamna protocolul de inceput si de final. Au avut ocazia sa stranga mana competitorilor, arbitrilor si sa se bucure impreuna cu noi de marele trofeu.
sa nu-l uitam pe colegul Dragos Pop #55, care a ales sa devina viitor fost burlac exact in ziua meciului ! Casa de piatra dragilor !
Una peste alta, un pas in fata pentru sport in general si pentru fotbalul american in special.
Copyrights Cluj Crusaders si Laura Nicolescu
Cateva concluzii si previziuni:
Nivelul competitiei interne a crescut vizibil
Resita Locomotives s-a alaturat celor de la Timisoara pentru a participa in acest an la campionat si au format o echipa solida intr-un timp record
In CNFA 2014 ma astept sa apara cel putin 3 echipe noi. Oameni sunt, echipamente la fel, meciuri se joaca, lipseste doar hotararea.
Baietii de la Resita, daca se vor inscrie in campionatul viitor, vor fi surpriza competitiei.
2013 a fost un an bun pentru Crusaders, club care reuseste sezonul perfect.
Parteneri: Consiliul Județean Cluj, Consiliul Local Cluj-Napoca, Cluj Arena, Direcția Județeana pentru Sport și Tineret, Musai Travel, AV Media, LiveRail, Scutul Negru, ioi Imprimare, Leonti Electric, Dolce Vita, UMF Madness, Virtvs Antiqva, Școala de Șoferi Alfa SA.
Dupa cateva luni de asteptare, sambata, 27 aprilie, s-a dat startul Campionatului National de Fotbal American !
Baietii au plecat spre Bucuresti vineri in jurul amiezii cu un microbuz si cateva masini mici. Unii dintre ei urmau sa se intoarca acasa imediat dupa meci, iar restul aveau sa stea in capitala pana duminica sa asiste la jocul dintre Bucharest Rebels si Timisoara 89ers.
V-as povesti cum a fost atmosfera de pe autocar, insa am fost prins cu niste treaba pana spre seara in Cluj si am fost nevoit sa aleg varianta trenului. Am calatorit noaptea, la cuseta, m-am sufocat de cald ce era in compartiment, am dormit pe reprize, si am avut o ora intarziere. Cam asta a fost experienta mea de pe drum, dar nici odata ajuns in Bucuresti, lucrurile n-au fost mai roz. M-am simtit ca Bear Grylls atunci cand iese din padurile amazoniene in momentul in care am facut jonctiunea cu lotul !
Meciul s-a jucat pe 30 de grade Celsius, fiind nevoie de mai multe pauze de hidratare pe parcursul jocului. S-a terminat 46-0 pentru noi, insa vreau sa remarc ambitia cu care au jucat oamenii noi ai celor de la Warriors. Se vad progresele facute intr-un timp relativ scurt si salut decizia pe care au luat-o de a se inscrie in campionat chiar daca poate mai au de lucrat putin pana sa se bata la varf. Nici noi nu eram cei mai experimentati sau cei mai pregatiti atunci cand ne-am inscris in prima editie a CNFA si luam bataie la scoruri de baschet ( feminin totusi ), insa doar prin meciuri in picioare, in campionatul autohton, se poate creste ca echipa si ne putem apropia ca si valoare de competitiile din strainatate.
Marcatorii nostri au fost, in ordinea numerelor de pe tricou, Cîrja Paul, Oltean Florin, Iftimi Alexandru, Crasnic Dan si Kun Robert. Mentionez si interceptia facuta de Pavel Florin, mare fan al filmelor cu Toma Caragiu si al statiunii Baile Herculane.
Dupa meci am cautat un resturant unde sa mancam cate ceva si am ajuns in Regie. Martor imi sunt toti de la masa cand spun ca al nostru WR, #89 Kuño, la cele 30 de kg ale sale, a curatat o ciorba de burta, o portie de cartofi cu gratar din piept de pui, salata, bere, o pizza, si primea cu drag tot ce ramanea de la ceilalti !
Spuneam ca a doua zi am mers sa asistam la celalalt meci din cadrul primei etape, cel dintre Timisoara 89ers si Bucharest Rebels. S-a jucat la baza sportiva Ion Tiriac, pe teren sintetic si s-a terminat 12-8 pentru banateni.
Din drumul spre casa merita mentionat doar sistemul inovator de ticketing pentru mijloacele de transport in comun pe care l-au implementat cei din municipiul Turda, precum si tinuta selecta pe care au adoptat-o toti soferii de autobuz. Sper ca acest model sa fie extins si in suburbiile acesei metropole (pentru ca, de ce sa nu spunem lucrurilor pe nume, exact asta e), astfel incat sa fie adoptata cat mai rapid si de Cluj Napoca.
In fiecare an, CS Cluj Crusaders isi premiaza cei mai buni jucatori / powerlifteri. Daca pana acum, evenimentul s-a desfasurat cu portile inchise, incepand cu acest an oricine poate asista la aceasta ceremonie.
Sistemul de alegere a celor mai merituosi sportivi este simplu, fiecare membru al organizatiei avand cate un vot pentru fiecare categorie.
Asadar, castigatorii anului 2012 sunt:
Defensive Player of the Year:
Alexandru Oltean
Offensive Player of the Year:
Robert Kun
Lineman of the Year:
Andrei Antonescu
Most Improved Player:
Calin Ciupei
Rookie of the Year:
Ovidiu Sonea
MVP 2012:
Florin Oltean
Ironman Award:Ciprian Lazar
Ovidiu Sonea
Powerlifter of the Year
Ciolacu Laurentiu
Antrenorul Rafael Ruiz a primit la randul sau un premiu din partea echipei pentru efortul depus in cadrul clubului.
Meciurile se vor juca dupa cum urmeaza: Runda 1 - 27-28 Aprilie 1. Crusaders@Warriors 2. 89ers@Rebels Runda 2 - 11-12 Mai 1. Warriors@89ers 2. Rebels@Crusaders Runda 3 - 25-26 Mai 1. Crusaders@89ers 2. Warriors@Rebels ROBOWL IV - 15-16 Iunie 1. 1 vs 2 2. 3 vs 4 Atat finala mare cat si finala mica se vor disputa pe Cluj Arena.
Drumul catre capitala a fost, spre deosebire de alte dati, destul de linistit. Dupa in frangerea din tur, glumele si voia buna s-au mai rarit, concetrarea luandu-le locul. Ne-am cazat intr-un complex sportiv, am mancat seara la un restaurant toti, iar apoi ne-am pus la somn, caci a doua zi ne astepta meciul cel mai important din sezon.
Partida a avut loc in complexul Tei, pe o vreme mohorata si o temperatura scazuta. Bucurestenii s-au ocupat bine de organizarea si promovarea meciului, invitati speciali fiind Roxana Ciuhulescu (ProMotor) si Ionel Danciulescu (FC Dinamo), care a si dat lovitura de incepere si care tine cu Dallas Cowboys deci n-o sa mai vorbesc despre el ! :)
In finala, care s-a jucat dupa cum probabil stiti deja, tur-retur, s-au luat in considerare numarul de victorii. In caz de egalitate, meciul intra in prelungiri (OT), fiecare echipa avand sansa sa marcheze de la linia de 25 de yarzi.
Timpul regulamentar s-a terminat cu scorul de 14-7 (8-6 la pauza), astfel intrandu-se in prelungiri. Primul drive ne-a apartinut noua si s-a concretizat intr-un touchdown (TD), iar apoi defensiva a intrat pe teren pentru a inchide meciul printr-o interceptie ( 7 de-a lungul partidei ). Bucurie enorma, dupa doua finale consecutive pierdute, a venit si momentul nostru ! Am demonstrat ca prin abitie, seriozitate si multa munca se pot obtine lucruri marete ! S-a jucat si cu gandul la cei ce n-au putut face deplasarea alaturi de noi din cauza unor accidentari, mai exact #12 Iura Nuca si #93 Dan Crasnic. Absenta lor ne-a dat un motiv in plus sa ne mobilizam si sa dam totul pentru a aduce trofeul cu noi acasa. Mai multe fotografii din timpul meciului puteti gasiti AICI, iar cu bucuria de la final AICI. Copyrights foto: Laura Nicolescu / Cluj Crusaders.
Pentru ca aveam legatura spre Mexic abia peste 5 ore si ceva, cativa dintre noi am iesit sa vedem cum arata capitala Olandei. Aer curat, prajituri bune si oameni relaxati, insa tot nu-s lamurit cu o treaba: nu mi-am dat seama care-i carosabilul si care-i trotuarul! Stiu ca nici la noi soferii nu le prea deosebesc, mai ales cand parcheaza, dar acolo era la nivel de arta ! Masinile umblau peste tot, oamenii la fel si avand in vedere ca in zona aia s-au legalizat plantele "medicinale" cred ca seara-i haos rau!
In urmatoarea zi s-au tras la sorti si grupele, chiar la Universitatea Anahuac, cei care aveau sa fie gazdele majoritatii meciurilor. Din grupa noastra au facut parte Columbienii de la Titanes Cali, brazilienii de la Belo Horizonte GET Eagles, o alta echipa braziliana, Paulinia Mavericks, dar si mexicanii de la Leones Anahuac. Era timpul sa ne concentram la meciuri.
